Acasă

AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Satul Bocșa, reședință a comunei cu același nume, se află situat în sud – vestul județului Sălaj, în depresiunea Zalăului, aproape de locul în care se deschide o priveliște ce ilustrează – la aproximativ 20 km. Spre sud–est culmea Munților Meseș, pe porțiunea dintre Porțile Meseșului în est, și vârful Oșoiului în sud.

Spre sud-vest, la mai puțin de 10 km. se înalță Măgura Șimleului, iar înspre nord apare deja latura sudică a dealurilor codrene care continuă cu lanțul Munților Maramureșului.

Comuna Bocșa este formată din satele: Bocșa – reședință de comună, Borla, Sălăjeni și Câmpia Sălaj.

Satul Bocșa se află așezat pe Valea Zalăului , la o distanță de 20 km. în aval de la izvor și de 18 km. de Zalău – reședință de județ, pe DN 1F , E – 81 și linia ferată ce leagă Zalăul de Carei; la 10 km. de Șărmășag (cel mai important nod feroviar și rutier ce face legătura spre Șimleu Silvaniei și Oradea sau spre Carei și Satu – Mare.

Ca suprafață, Bocșa se află între așezările mijlocii ale județului, întinzându-se pe4734 ha, iar suprafața terenului agricol fiind de 3863 ha.

Așezarea, respectând același loc , cu mici excepții de extindere sau de reducerea ei de-a lungul vremii, se află la poalele dealului numit Măgura Țiganilor, înalt de 371 m , ce domină satul din partea nord-estică. Bocșa apare ca o așezare ramificată, cu axa pe pârâul Carpenilor care o străbate de la sud spre nord și se varsă în Pârâul Zalău, chiar la ieșirea din sat.

Străzile se ramifică de la intrare în două, apoi în trei ulițe principale, cu o lungime între 500 m și 3000 m , în timp ce lungimea totală a lor este de 12000 m . Între cele trei străzi principale există două culmi joase, alungite pe direcția sud-vest, către nord-est și se pierd când ajung la Pârâul Zalău.

Ca unitate de relief zona face parte din Depresiunea Zalăului, care ocupă un spațiu restrâns între culmile Meseșului la est, Măgura Șimleului la vest și Măgura Chilioarei la nord-est, în zona de scăderea a altitudinii spre vest a Măgurii Țiganilor.

În afara Măgurii Țiganilor, ca unități de relief, se mai disting în sud, sud-vest dealurile numite Culmea și Grama, iar în nord-est Piclăul și Cetea. Dacă solurile din sud, sud-vest sunt formate din argile ușoare, cu tendință de eroziune de suprafață, celelalte au un strat superficial de argile grele cu tendințe de alunecări permanente, așezate pe un bloc masiv de tufuri vulcanice și calcare slabe. De o parte și alta a Pârâului Zalău, se întinde lunca, rezultat al depunerilor aluvionare ale acestuia și a pâraielor ce îl alimentează, având o extindere pe malul stâng până la 300-500m, în timp ce pe malul drept nu depășește 100m.

Din punct de vedere climatic, localitatea se află expusă maselor de aer vestic, cu puține influențe sud-vestice. Pârâul Zalău, nu prea larg, determină schimbări de temperatură mai ales toamna și primăvara când culturile din luncă sunt expuse brumei, mai devreme decât pe dealuri.

Temperatura anuală medie este de aproximativ 9 grade C, cea din timpul iernii oscilând între minus 15 – minus 16 grade C, iar vara între plus 20 – plus 30 grade C.Ca urmare a reliefului și a climei, precipitațiile atmosferice sunt cuprinse între 700 – 1000 mm/ an și cad sub formă de ploaie, zăpadă, brumă, rouă; mai frecvente fiind cele de ploaie, care produc o saturare a solului și fac ca acestea să fie favorabile agriculturii. Comuna Bocșa, ca și regiunea din care face parte, are o climă temperat continentală moderată, sub influența maselor de aer vestic caracteristic părții de vest a țării, care în deplasarea lor cauzează vreme instabilă cu precipitații dese primăvara și toamna.

Cele mai însemnate căderi de precipitații se înregistrează primăvara – începutul verii în lunile mai – iunie, iar cele mai puține în lunile noiembrie – decembrie ( excepție făcând anii 1997, 1998, 2004, 2005), când ploile prelungite au provocat inundații producând însemnate pagube construcțiilor și culturilor agricole).

Pe teritoriul localității întâlnim mai multe tipuri de soluri. Solul de luncă se prezintă ca o fâșie îngustă de-a lungul Pârâului Zalău și este folosit special pentru cultura legumelor și a plantelor tehnice. Solurile brune de pădure podzolite, se află în partea stângă a Pârâului Zalău, fiind ocupate de cultura cerealelor, iar mai spre dealuri cu pășuni și păduri. În partea dreaptă a Pârâului apar solurile intrazonale, reprezentate prin cele hidromorfe și litomorfe, afectate de eroziuni și alunecări cu mai slabe posibilități de cultivare a cerealelor, dar cu o bună expoziție solară, fapt pentru care a fost plantată viță-de-vie, iar pe alocuri transformate în pășuni și fânețe.

Dintre bogățiile naturale ale subsolului, trebuie amintit tuful dacitic din Măgură, materie primă în construcții, iar în partea sudică a satului există minereu de fier la adâncime destul de mare, neexploatabil încă. Au fost semnalate de asemenea urme de cărbune în hotarul numit Alom și puține rezerve de sare în partea de sud-vest a Măgurii.

BizStudio by Sketch Themes